Grădiniţa Step by Step cu P.P. şi P.N. Rază de Soare

A fost odată, demult, tare demult, o împărăţie îndepărtată printre astre aşezată. Stăpân peste acest ţinut era Soarele, care avea multe fete, care de care mai frumoasă şi mai harnică.

Într-o zi bătrânul Soare îşi chemă fetele pentru a le întreba ce doresc să facă în viaţă, pentru că erau suficient de mari pentru a-şi asuma responsabilităţi. Prima rază, cea mai mare dintre surori, a spus că vrea s-o ajute pe primăvară să încălzească pământul şi să trezească natura la viaţă. A doua dorea să mângâie mugurii florilor, pomilor pentru a umple de culoare şi mireasmă natura. Următoarea ar fi dorit să îmbujoreze căpșunile, să-şi pună cirese la urechi şi să danseze în valurile galbene ale grâului alături de briza minunată a verii. Și tot aşa fiecare rază şi-a exprimat dorinţa, iar Soarele s-a bucurat foarte mult şi le-a dat binecuvântarea urându-le să-şi îndeplinească misiunea cu succes.

După plecarea razelor surori, Soarele observă pe fiica sa cea mai mică, mai palidă, mai slabuţă, care stătea ruşinată într-un colţ, cu ochii plecaţi în pământ, pentru că nu ştia ce i-ar plăcea să facă. L-a rugat pe tatăl său să o lase să colinde pamântul în lung şi în lat, să îl cunoască mai bine şi poate atunci îşi va descoperii adevărata menire.

Soarele, care o iubea nespus de mult, a încuviinţat, iar micuţa rază a plecat pe o adiere răzleaţă de vânt. A străbătut munţii, pădurile, câmpiile mănoase, dealurile împodobite de viţă de vie şi pomi fructiferi, s-a plimbat pe deasupra mărilor, oceanelor și a plajelor, dar peste tot găsea pe câte una din surorile ei, care avea grijă ca fructele, cerealele să se coacă şi oamenii să se bucure de rodul pământului.

Micuța rază se străduia, dar nu-şi găsea chemarea nicăieri, până într-o zi când, hoinărind lipsită de speranţă, îi atrase atenţia nişte glasuri suave de copii. Privi în jos şi observă o mulţime de copii care se jucau în curtea unei grădiniţe. Alergau, se jucau, iar ca la un semn toţi au început să cânte, asemeni unui cor de îngeri. Raza, fascinată, s-a rotit pe deasupra lor, le-a mângâiat căpşoarele, s-a jucat în părul lor, iar când copiii au intrat în grădiniţă, raza a vrut să-i urmeze, dar nu a reuşit decât să-i zărească pe ferestrele larg deschise.

Începea să simtă ceva inexplicabil: Oare mi-am găsit menirea? se întreba ea. Câteva zile nu a mai plecat de lângă grădiniţă, îi aştepta pe copii să se joace în fiecare zi. Era fericită, iar copiii se bucurau când o vedeau şi parcă mai mult se distrau. Zilele au trecut şi a venit toamna, mohorâtă. Copiii se jucau mai puţin pe afară, uneori nu se întâlneau cu raza deloc, ea fiind ascunsă de norii ploilor reci. Atunci ei au hotărât să o invite pe prietena lor, Raza de soare în grădiniţă, să devină protectorul lor, iar grădiniţa să-i poarte numele.

Şi uite aşa se încheie povestea noastră, Raza de soare şi-a găsit menirea pe pământ, aceea de a veghea cu blândeţe drumul micilor preşcolari, care păşesc voioşi pragul grădiniţei Rază de Soare.

MISIUNEA INSTITUŢIEI

Asigurarea unui act educaţional de performanţă, care să contribuie la formarea unei personalităţi autonome şi creative, la formarea unor copii sănătoşi, creativi, eficienţi, activi, cooperanţi care să se adapteze uşor la regimul muncii şcolare şi la orice situaţie în viaţă;

Acumularea de către copii a tehnicilor de muncă intelectuală şi practică necesară instruirii şi autoinstruirii pe durata întregii vieţi;

Însuşirea cunoştinţelor specifice, a valorilor naţionale şi universale;

Educarea copiilor în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii umane şi toleranţei, al schimbului liber de opinii;

Asigurarea părinţilor că educaţia copiilor lor se face într-un mediu sigur, într-o formare personală permanentă.